AZALEA INDICA – AZALEE INDIANA

•21/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Plantă cu proveniență himalaiană, face parte din familia Ericaceaelor.

Aspect:

AZALEA INDICA

Mică descriere:

Foarte cunoscută, este adesea oferită drept cadou de sărbători fiindcă iarna este sezonul în care o găsim înflorită, în florării.
În ciuda fragilității sale, Azaleea formează superbe buchete de lungă durată și este în special apreciată datorită alurii sale de mini-copăcel. Ca fapt divers, cele mai mici specii pot atinge 20-30 cm. La polul opus, găsim specii ce pot atinge chiar 50 cm.
Din păcate, este o plantă recunoscută și pentru fragilitatea ei, rareori putând fi păstrată după înflorire. Putem încerca să îi prelungim longevitatea ținând-o într-o cameră rece sau scoțând-o din când în când afară dar toate acestea DUPĂ perioada de înflorire.
Multiplicarea este interesantă pentru amatori, specialiștii realizând-o prin buturaj de tije.
Azaleea detestă căldura seacă și curențții de aer. Are nevoie de lumină multă, fără soare direct. Se va uda o dată la două zile cu apă de ploaie sau apă non calcaroasă. Udarea se mai poate face prin scufundarea ghiveciului în apă, o dată pe săptămână.
Temperatura din camera unde este ținută planta, nu trebuie să depășească 20 grade Celsius. Inflorescența durează mai mult dacă în cameră sunt în jur de 15 grade Celsius.
Se poate fertiliza cu îngrășământ pentru plante cu flori. Se va proceda astfel cam de două ori pe lună, pe toată durata perioadei de înflorire și toamna – pentru a favoriza apariția de noi flori.
După înflorire, se va muta planta afară – la adăpost de soare și vânt. Se va readuce în interior, toamna.
Se poate replanta toamna, într-un substrat lejer.

Sfat:

Îndepărtați florile moarte, imediat după ofilirea lor! Vaporizați-o în mod regulat, cu apă non calcaroasă, evitând florile! Țineți Azaleea departe de calorifer!

AUCUBA – POMUL DE AUR – POMUL ALBASTRU

•21/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Aucuba își are originile în Japonia și China; face parte din familia Cornaceae.

Aspect:

AUCUBA

Mică descriere:

Aucuba (sau Acuba) este numele latinizat a ceea ce asiaticii numesc AOKI, adică Pomul albastru. Arbust cu frunze de coloare verde deschis, stropite cu galben, îl găsim și în varianta originală, sălbatică…cu frunze albăstrui… Este îndeobște o plantă de exterior dar se poate regăsi și în cultura de apartament. În acest mod, reprezintă o plantă nepretențioasă și rezistentă.
Solul care o ajută să crească repede și bine este solul ordinar – cel pe care îl găsim în comerț, sub denumirea de „ substrat pentru plante de interior”. Acestuia îi putem adăuga puțin nisip, pentru a facilita drenajul.
Udarea se va face în limitele normale, pe toată durata creșterii.
În perioada martie-aprilie, Aucuba produce flori (aproape imperceptibile), de cca 4-8 mm. Sunt plante dioice (DIÓIC, -Ă, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pr.:di-o-ic] – Din fr. dioïque ), însemnând că există planta femelă și planta mascul. Când o plantă mascul învecinează lângă o plantă femelă, aceasta din urmă va purta, toamna, niște fructe mici și roșii, dispuse în formă de ciorchine.
În timpul iernii, planta va fi ținută într-un loc răcoros, la circa 15 grade Celsius.
Multiplicarea Aucubei se poate face prin buturaj de tije, primăvara sau înspre sfârșitul verii.
Aucuba este o plantă lejer toxică, ingerarea fructelor sale putând însă provoca probleme digestive destul de grave…

Sfat:

Fiind o plantă nepretențioasă, nu puteți face altceva decât să ciupiți tinerele plante, pentru ramificare, și să tăiați plantele mature, pentru ținută și aspect îngrijit. Aceasta în cazul Aucubelor din cultura de interior. Pentru cele plantate afară, tăiați pentru corectură și forma dorită!

ANANAS COMOSUS VARIEGATUS

•21/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Face parte din familia Bromeliaceelor și provine din Paraguai și Sudul Braziliei.

Aspect:

ANANAS COMOSUS VARIEGATUS

Mică descriere:

Culorile vii pe care le regăsim în această plantă îi conferă un aspect interesant și exotic. Ananas Comosus, palnta pe care o vedem în florării, nu este Ananasul veritabil dar face parte din aceeași familie, fiind o plantă ornamentală.
O putem ușor recunoaște după fructul roșu ce iese din rozeta de bractee și după forma frunzelor, care sunt relativ groase și dure, lungi și ascuțite, alb gălbui pe margini…
Această plăntuță poate suporta soarele direct în schimb nu suportă umbra, frigul, curenții de aer și apa în exces.
Multiplicarea Ananasului Comosus este amuzantă în special pentru copii. Se poate realiza în felul următor: se va detașa fructul și se va tăia extremitatea care prezintă o coroniță de frunze. Se va lăsa la uscat circa 48 de ore, după care se va planta într-un substrat compus în părți egale din pământ pentru cactuși și pământ lutos. Se va uda și se va ține la cald. Pentru apariția noilor frunze, este necesar crearea efectului de seră.
Ananasul Comosus iubește căldura umidă dar este relativ tolerant și cu atmosfera seacă. Lumina puternică este un factor indispensabil pentru a-și păstra culorile vii și frumoase.
Se va uda, precum alte bromeliacee, în rozetă, de două ori pe săptămână, de preferință cu apă non calcaroasă.
Suportă bine temperaturile ridicate, de peste 20 grade Celsius. Se poate fertiliza cu îngrășământ lichid (diluat în apa de udat), o dată pe lună, din primăvară și vara. Iarna, între două udări, se va lăsa substratul uscat și nu se va fertiliza. Pentru că are frunzele zimțate, este preferabil să îl deprăfuim prin dușuire.

Sfat:

Deși este o plantă frumoasă, decorativă, ornamentală este preferabil să o țineți la distanță de copiii mici. Aceștia se pot răni în frunzele sale.

AESCHYNANTHUS

•19/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Superbul Aeschynanthus îl găsim în Asia, Indonezia, Noua Guinee și Filipine. Face parte din familia Gesneriaceelor.

Aspect:

AESCHYNANTHUS

Mică descriere:

Plantă cu aspect interesant, cu flori și tije care cad în cascade, se poate utiliza pentru a decora balcoanele și serele. Este foarte bine pusă în valoare dacă este suspendată.
Aeschynanthus este o plantă epifită (explicație) care „cade”, cu frunze cărnoase, de culoare verde închis. Florile sale curbate se prelungesc luând forma unei pâlnii, sau a unei trompete, portocalii…roșii…sau chiar violet închis.
Preferă locurile umbrite sau cu lumină filtrată. Se va evita exprunerea la soare direct. Suportă bine căldura însă are nevoie de răcoare, iarna. Ca temperatură, poate tolera până la maxim 10 grade Celsius.
Se udă regulat, din primăvară până în toamnă, și cu zgârcenie iarna. Suportă puțină uscăciune a substratului.
Se poate fertiliza cam o data pe lună (din primăvară până în toamnă), cu un îngrășământ cu conținut slab în azot.
Aeschynanthus-ul are nevoie de repaos iarna. Se poate așeza într-un spațiu luminos și răcoros, cu o temperatură care să nu depășească 12 grade Celsius. Pentru a-i stimula înflorirea se va uda cu zgârcenie în această perioadă.
Poate fi replantat anual, primăvara, într-un sol cu drenaj bun. Nu este foarte sensibil la curenții de aer, totuși nu este indicată o expunere îndelungată.
Printre dăunătorii frecvenți ai Aeschynanthusului se numără purecii și păianjenii roșii.
Multiplicarea se poate efectua la începutul primăverii, prin butășire. Se vor alege butași de tijă sau vârfuri de ramuri, conținând câte două perechi de frunze.

Sfat:

Evitați udarea pe frunze!

ADENIUM – ADENIUM OBESUM – TRANDAFIRUL DEȘERTULUI

•19/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Face parte din familia Apocynaceelor și își are originile în Egipt, Sudan, Etiopia, Africa Orientală și Peninsula Arabică.

Aspect:

ADENIUM

Mică descriere:

Suculentă sub formă de tufiș, Adenium-ul, prezintă la baza tulpinii o umflătură – caudex – din care pleacă ramuri scurte. Acestea, se termină cu frunze ușor ovale, strălucitoare, de culoare verde închis.
Florile, de diferite culori – rosu carmin, roz, alb – sunt trompetiforme și au interiorul galben.
Deși preferă soarele plin, poate tolera și spațiile ușor umbrite. Suportă o gamă relativ largă de temperaturi. Totuși, frigul îl acceptă până la maxim 10 grade Celsius.
Fiind o suculentă, apa în exces o distruge. Se va uda regulat – dar cu zgârcenie – din primăvară până în toamnă. Din octombrie și până în aprilie, substratul se va menține aproape sec. Suportă bine curenții de aer…
Se poate fertiliza, începând din primăvară și până în toamnă, o dată pe lună, cu un îngrășământ care să nu conțină mult azot.
Bolile cunoscute și întâlnite frecvent la Adenium sunt: putrezirea caudex-ului (putrezire datorată în principal excesului de apă) și Botrytis ( Botrytis )
Multiplicarea se poate face prin semințe, la cald, sau buturaj de tije – vara!
Adenium-ul are nevoie de o perioadă de repaos din octombrie până în aprilie. Se poate ține într-un loc răcoros și luminos, temperatura ideală situându-se în jurul celei de 15 grade Celsius.
Se va replanta primăvara, o dată la doi-trei ani.

Sfat:

Adenium-ul secretă o sevă lăptoasă care poate irita pielea și ochii…dacă intrați în contact cu aceasta, este indicat să spălați rapid (zona afectată), cu apă din abundență!

APHELANDRA – Planta Zebră

•15/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Acanthaceae cu rădăcini în America tropicală – Columbia, Mexic, Brazilia.

Aspect:

APHELANDRA

Mică descriere:

Aphelandra este un arbust ce poate atinge între 60-80 cm. Trebuie ciupită sau tăiată pentru a ramifica. Are frunze persistente, cu nervuri alb-crem – de aici si denumirea ei populară.
Florile ei sunt foarte interesante și frumoase. Galbene și înconjurate de bractee galben-verzui sau roșiatice, ele au un aspect piramidal.
Înflorește doar toamna și florile pot între patru și șase săptămâni.
Aphelandra adoră lumina puternică însă detestă soarele direct. Ca temperatură ideală se încadrează între (minimum) 10 grade Celsius (iarna) și 18 grade Celsius (vara).
Udarea se va face abundent, dar nu în exces, din mai până în august, cu apă fără calcar și nu prea rece. Iarna, se va reduce mult udarea însă va trebui asigurată o umiditate atmosferică generoasă. Această atmosferă poate fi realizată prin pulverizare (spalarea frunzelor) cu apă.
Planta zebră nu apreziază aerul poluat… în special fumul de țigară.
Un substrat ideal pentru această plantă ar fi cel alcătuit din părți egale de turbă și mraniță la care se adaugă nisip, pentru drenaj.
Se poate multiplica primăvara prin butășirea lăstarilor tineri (a vârfurilor). Se va transplata anual, tot primăvara. Lăstarii tineri, care au atins câțiva cm înălțime, se vor ciupi deasupra a două-trei noduri. Acest procedeu, numit „ciupire”, este necesar ramificării plantei.
Când plantele Aphelandrei se ofilesc, se reduce udarea plantei. Iarna, temperatura ideală este de 10-15 grade Celsius, temperatură la care va fi menținută până prin martie când planta începe să lăstărească.

Sfat:

Durata de viață, în cultura de apartament, este redusă la câteva luni dacă nu se ține seama de câteva aspecte.
Așadar, pentru a păstra o Aphelandra cât mai mult timp fertilizați-o corect, păstrați-i pământul reavăn dar nu faceți exces de apă, îndepărtați-i frunzele ofilite, asigurați-i umiditatea (în aer) ideală și temperatura ideală – iarna.
Nu fumați în preajma ei!

ALLAMANDA CATHARTICA

•15/05/2010 • Lasă un comentariu

Origini:

Provenind dim America de Sud, face parte din familia Apocynacee.

Aspect:

ALLAMANDA CATHARTICA

Mică descriere:

Sub formă de tufă cu flori trompetiforme, Allamanda, se poate cultiva atât în interior cât și pe verande sau în sere. Vara este posibil să fie scoasă afară, într-un loc însorit dar ferit de vânt.  Preferă soarele plin dar acceptă și spațiile ușor umbrite. Îi place căldura însă iarna trebuie să îi asigurăm o oareșcare răcoare  – limitele reci situându-se în jur de 15 grade celsius. Se va uda copios, dar nu excesiv,  în perioada de creștere, menținându-se substratul umed. Dacă solul i se usucă puțin, va accepta însă va oferi flori mici. Fertilizarea se poate efectua de două ori pe lună – din primăvară în toamnă  – cu un îngrășământ cu conținut sărac în azot.

Din păcate, Allamanda, are numeroși dăunători….printre ei numărându-se:  purecii, coșenila făinoasă, musculița albă,  coșenila cu carapace, păianjenii roșii…

Multiplicarea se poate face primăvara, prin butășire (butași semi-lemnificați). Pentru că este destul de dificilă, specialiștii recomandă utilizarea substanțelor rizogene (caută link explicativ)

Allamanda este o plantă lemnoasă care crește intens primăvara, înflorește pe la mijlocul verii iar florile sale durează până toamna.

Solul ideal (chiar și pentru replantarea anulă) este pământul proaspăt (bogat în Hummus și cu un pH neutru sau ușor acid), compus din părți egale de pământ de grădină, pământ de frunze, mraniță și nisip.

Sfat:

După perioada de înflorire, tăiați tufa! Acest procedeu se efectuează atât pentru corectura ținutei cât și pentru stimularea unei creșteri sănătoase și stufoase! Replantați-o anual, primăvara!

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.